Îți tremură mâna pe chipul meu

Cu degetele întretăiate de emoție...

Iar eu îți privesc ochii mari și atenți...

în timp ce îmi mângâi chipul.

Călătorim printre pasiuni nehotărâți. Vrem să exprimăm cine suntem în cel mai autentic mod. Suntem tineri, suntem în căutări și ne avântăm în lume. Vrem să o îmbrățișăm cu toată ființa noastră, să o cuprindem pe toată, să o savurăm ca pe un pepene...

Universul ăsta e atât de diversificat în emoții, Că-ți îmbrățișează ființa, Odată ce-i accepți rănile magice, Cu sunete, culori, joc mental de umbre și lumini, imagini Momente intense de conștientizare și Acceptare. E dimineață, E pace Raze de soare...

Am învățat că exprimarea este de fapt darul meu către umanitate și câteodată… Îmi este teamă. Da, îmi este teamă câteodată să mă exprim. Al naibii de teamă! Și oare de ce? Pentru că aleg să o fac cu autenticitate, iar autenticitatea înseamnă...

Carlos Castaneda, în una din cărțile sale, « Învățăturile lui Don Juan », spunea astfel : « Un drum e doar un drum, şi nu este un afront adus propriei persoane sau altora, dacă îl părăsim pentru că aşa ne spune inima. Priviţi fiecare drum...