Freamătă suflete în ceașarfuri.
Pielea îți este atât de fină…
Cu gropițe printre umbre.
Iar tu ridici urechea.
Mintea-ți încetează.
Inima-ți urlă,
Iar norii-n zbor alb se colorează.
Leul din cușcă te strigă.
Trezire.
Te ridici, alergi…
Un genunchi în soare.
Un rucsac și o poveste în spate.
Obrazul drept.
Galben-auriu.
Și cald.
Schițează o semilună pe orizontală.
Iar tu iei o bicicletă.
Un soare viu și rebel îți captează vibrațiile
Din pielea-ți tremurândă-n palpitație.
Stropi de apă rece se strecoară printre celule.
Se adâncesc intens…
Pori în vene, în ființă…
Iar cu necuviință…
Tragi un fum de țigară inexistent.
De dragul dinților.
Căci leul zâmbea în strigăt.
Și-ți acoperi sânul cu-o șoaptă caldă…
Într-o ureche de vis
Dintr-un colț de inimă…
tandră.
Alb și cearșafuri.
Freamăt.
Cer.
Sublim.
E albastru, dar…
Într-un nu plin.
2 pe bicicletă…
sin.
Leul e-n tine
Iar tu fugi lin.
adauga raspuns