Cris la Scris

Înveliș de toamnă

Temerile se învelesc în frunze de toamnă umedă,

Cu imagini de scoarță umplută cu aromă de ploaie…

Se cuibăresc adânc printre spațiile inimii

Care dor…

Focul interior nu mocnește.

E stins și sunetul tăcerii tale mă răpește.

E-atât de liniște în vâltoarea turbulentă a spiralei

cu decizii…

Mă scufund și-mi ascult inima.

Apa asta e rece, dar…

înot.

Și mă ascund sub valuri.

Un joc naiv de-a adevăr și iluzie.

Este momentul să mă îmbrățișez,

Să accept iluzia, adevărul și…

să pășesc pe frunzele coapte de culoare.

Infinitul mă așteaptă.

 

adauga raspuns