Răni pe aripi de libelulă

Sunt rănită…

Însă minunată.

Rănile mele sunt magice.

Nasc din mine ființa de poveste,

Căci iubirea mi se întrepătrunde în carne

Și se deschide o bucată de inimă.

Rănile dau senzația că mă scufund

În vid.

Întuneric, haos, pierzanie de sine.

Unde cadavrele ard

Și nu există decât grote.

Însă deschiderea și iubirea mă aduc mai aproape de mine.

Am un zâmbet magic

Pe buze roșii pline.

Ce ascund gânduri senine.

Pe aripi de libelulă violet.

Într-o libertate sălbatică de sine.