Cris la Scris

Lecțiile noi și magice ale anului 2017

Anul 2017 și-a așternut magia în ființa mea, dăruindu-mi 5 lecții  care mi-au transformat viața și continuă să o facă.

Anul 2017 și-a așternut magia în ființa mea, dăruindu-mi 3 lecții noi care mi-au transformat viața și continuă să o facă.

1. It’s not about love stories. it’s about life stories.

Nu este despre povești de dragoste, ci este despre povești de viață. Povești de dragoste poți avea ușor dacă îți pui focusul puțin, însă poveștile de viață conțin povești de dragoste cu substanță, care au la bază valori comune solide și o serie de pasiuni esențiale comune.

De exemplu, dacă un partener preferă călătoritul pe timp mai îndelungat, iar celălalalt își dorește o viață mai liniștită, e clar că deși oamenii sunt îndrăgostiți unul de celălalt, nu se va finaliza prea bine, deoarece unul dintre ei va face un compromis dacă e cazul, iar apoi, în timp, apar regrete și reproșuri în cuplu. De aceea, consider că este mai bine să alegi persoana și ținând cont de valori și pasiuni comune, chiar dacă va trebui să aștepți ceva mai mult, iar de la acel nivel poți construi, crește mai mult în cuplu, cât și individual… însă până atunci poți investi tot mai mult în tine.

2. Motivația internă este principal nostru motor pe termen lung.

Odată ce  clarificăm care este motivația noastră interioară în ceea ce facem, emanăm pasiune și avem inima deschisă, suntem autentici.

Anul acesta am avut o perioadă de zbucium, pentru că eu, de exemplu, nu îmi definisem foarte bine care este motivul meu interior pentru care eu realizam ceea ce realizam în AIESEC, ca apoi, pe parcurs să realizez că este de fapt sentimentul de împlinire ce apărea de fiecare dată când îmi vedeam echipa cu sclipiri în ochi odată ce îi observam inspirați de ceea ce reușim să realizăm împreună și dezvoltarea lor… știam că lucrez pentru un scop mai mare, care mă făcea să mă abandonez cu inima activității în sine și să muncesc cu pasiune.

Când ești motivat intrinsec, ieșirea din zona de confort nu mai este atât de dureroasă, ci devine fluid în ființă și acțiunile curg pur și simplu, vin de la sine. Nu mai contează cât de greu e modul în care ajungi la scop, ci să ajungi la scop. Te pierzi în pasiunea de  a face lucrurile să se miște și te bucuri de prezența oamenilor cu care lucrezi. Este nemaipomenit!

Ce înseamnă motivația intrinsecă? Înseamnă că tu ai ales ce te motivează, pentru că rezonează și vibrează cu ființa ta, și nu este un motiv extern precum acela că ai face lucruri doar pentru că oamenii din jur le fac (sau îți propun să le faci) ori pentru a obține anumite recompense externe: apreciere, câștiguri materiale, etc, ci te conectezi la un nivel mai profund cu tine și îți dai seama de ceea ce îți dorești în mod autentic… poate fi un scop mai mare în care te regăsești, o misiune, poate fi un sentiment pe care iubești să-l retrăiești, poate fi orice izvorăște în mod sincer din tine.

Dacă ești lider, motivația interioară este esențială în ceea ce faci… mai ales că dacă îți dorești o cultură faină de echipă și oameni activi în interiorul organizației/companiei, pentru ca ei să se conecteze la o singură viziune pe care o împărtășiți și să fie conștienți care este rolul lor unic în echipă, care le este misiunea, să facă parte pe termen lung în echipă și toate acestea au ca motor motivația interioară.

Recomand și cartea Drive de Daniel Pink în caz că îți dorești să afli mai multe despre ce înseamnă motivația interioară, cum îți poate schimba această nouă perspectivă viața, mai ales dacă ești liderul unei echipe și cum se aplică în viața reală, ce impact aduce.

3. Reflecția și recunoștința îți completează experiența.

Momentele de reflecție și recunoștință sunt esențiale atât la începutul fiecărei experiențe, cât și la finalul ei… încheie un ciclu al experienței, atât la nivel conștient, cât și la nivel subconștient, conectând astfel puncte dintre experiențele noastre în arhitectura complexă a minții, asociind mentalul cu emoțiilel. Pe lângă faptul că ne dă un sentiment de pace cu noi înșine, devenim tot mai deschiși la a experimenta și aprecia viața, deși apar anumite eșecuri, continuând în ciuda lor.

4. Nu este despre lene, cât despre teamă.

Oamenilor le e teamă să acționeze ca apoi realitatea să le dea în față că nu sunt capabili.

Îți este teamă e de eșec, de respingere. Îți e teamă că acțiunea va fi dovadă pură că nu poți, că nu ești capabil.

M-a inspirat cartea lui Vishen Lakhiani în acest sens: “Code of an extraordinary mind” și este o lecție importantă care mă ajută să privesc altfel membrii echipei mele când au rețineri în a acționa.

5. Tu alegi pe ce te focusezi.

Tu alegi dacă e cazul să te focusezi pe un aspect sau pe o perspectivă utilă sau inutilă a unei situații. Te ajută percepția respectivă să construiești din acel punct? Sau este o modalitate de a te “chinui” singur? Cum alegi să percepi este responsabilitatea ta.

adauga raspuns