Cris la Scris

Autoportret la final de 2018

Următoarele rânduri vor fi scrise la timpul prezent sau un trecut cu referire la prezent. Asta oferă la nivel subconștient o mai mare claritate și siguranță către a-mi îndeplini scopul, și… mai mult decât atât, fie între noi vorba, chiar cred că am să ajung acolo… așa că fii pregătit pentru drum!

Află despre mine, cititorule drag, că sunt o femeie mult mai puternică, cu o încredere în mine greu de clintit din loc. Cred în mine mai mult ca oricând, în capacitatea mea de a fi și de a iubi, de a mă deschide și cu o dăruire mai profundă oamenilor și provocărilor, de a trăi viața mai mult și mai intens. Am învățat să-mi vindec trecutul și să-l integrez cu adevărat în povestea mea personală. Mă bucur de ceea ce sunt și-mi accept și căderile, căci am învățat să-mi îmbrățișez inima în momente grele… și mi-am dat seama mai adânc de faptul că rănile mele chiar sunt magice. Cu cât torn mai multe picături de iubire printre ele, iubirea pentru mine crește, și, culmea… nivelul meu de înțelegere față de mine și față de ceilalți, se adâncește. Acest mod de a percepe m-a ajutat să mă vindec pe mine și să îi vindec pe ceilalți chiar prin simple conversații… sau… mai mult decât atât… prin ascultare.

Da, am învățat să ascult. Sunt mai atentă la nevoile autentice ale celorlalți. Și oamenii… câteodată au nevoie doar să fie cu adevărat ascultați și… câteodată îmbrățișați. Nimic mai mult. Asta ne-aduce vibrațiile inimilor la unison.

Chiar cred tot mai mult că lumea pentru a deveni mai bună, începe cu mine. Și chiar cred că anul ăsta m-am transformat pe mine atât de intens, încât simpla mea prezență și inspirație a transformat și nuanțat un pic mai mult frumosul din viața celorlalți.

Am învățat să apreciez mai mult relațiile cu oamenii din jur, am învățat să iubesc. Am ajutat mai mult.

Simt iubirea pentru mine, oameni și viață printre celule, printre miile de fiori care mi-au vibrat anul acesta coloana vertebrală… și asta odată ce inima a început muzica  și a avut grijă să conecteze și corzile vocale… ale căror cântec vibrațional au născut un zâmbet… și uneori lacrimi cu zâmbet.

Anul acesta mi-am dat voie să simt, să plâng, să îmi exprim vulnerabilitatea și arta de a fi. Mi-am dat voie să fiu liberă în tot. A fost un an despre libertate și despre creație.

Hahaa, ia-ți țigara sau ceaiul, tu, cititorule, și află…

Sunt o femeie creativă. Iubesc să mă exprim și să fac artă chiar prin acțiunile mele… totuși încă imperfecte, însă care dau o nuanța ființei mele mai mult decât am reușit să arăt până acum… să amprentez inimile oamenilor și locurilor prin care trec.

Am călătorit, am citit atât de mult lucruri cu esență… Am descoperit locuri, oameni, și… mai ales… m-am bucurat de explorarea propriei persoane.

Îmi iubesc corpul. Arăt atât de bine și sunt atât de sexy! Orele de sală m-au conectat la corpul meu și la sănătatea mea fizică, mi-au dat energie, m-au făcut să mă simt puternică, încrezătoare. Sunt frumoasă.

Îmi iubesc viața. Iubesc libertatea în care am ales să trăiesc.

Îmi petrec timp calitativ, acord atenției momentelor mici care dau mai mult sens vieții, îmi petrec timp eficient. Sunt practică și respect timpul meu și pe al celorlalți. Sunt recunoscătoare pentru fiecare moment pe care oamenii și-l petrec cu mine. Sunt clipe din viața lor și știu că sunt prețioase. Faptul că și-l petrec cu mine mă face să fiu responsabilă de valoarea adăugată în viața lor pe care o aduc eu pentru oameni în întâlniri și conversații.

Sunt recunoscătoare… și este extraordinar! Mă face să fiu mai fericită ca niciodată.

Mă mulțumesc cu mai puțin. Am adoptat din stilul de viață minimalist, am păstrat tot ce am nevoie, atât din suflet, cât și din casă, am păstrat ce are semnificație pentru mine și mi-am reinventat spațiul personal pe placul sufletului. Acțiunile mele sunt reflecția propriei persoane.

Orele de meditație și reflecție cu mine însămi m-au conectat la mintea și spiritul meu, la autenticitatea mea, iar asta mă ajut la această piesă de creație minunată a anului 2018.

Am creat perfecțiunea pentru mine prin acceptarea imperfecțiunilor, și prin a fi persoana încrezătoare, recunoscătoare și responsabilă de propria ei viață. Arta nu este altceva decât imperfecțiuni adunate în perfecțiune.

Sunt artă… și…

aleg să mă manifest!

 

Apropo, cititorule drag…

Tu cine ești la final de 2018?

 

adauga raspuns