Refugiul prin evadare sexuală

Confundăm câteodată sexualitatea cu conexiunea din iubire

Inconștient.

Ne aruncăm în relații pasagere

Sau grăbim ritmul etapelor în relații

Din teamă.

Suntem tineri,

Vrem să cuprindem nebunește

Toate stările care ne dau senzația că trăim

Mai intens, mai plin,

Mai cu poftă.

Mușcăm cu dinții din pielea celuilalt

Ca și cum asta ar opri timpul în loc.

Ca și cum asta ne-ar menține veșnic tineri.

Ca și cum am mușca momentele de singurătate rece,

Cu noi înșine,

Din umbră,

Din secret.

Momente pe care le reprimăm în tensiunea simțită în stomac,

Și speranța ascunsă, secretă,

Chiar față de noi înșine.

Ne împletim trupurile în întuneric de semilună

și visul ne este inscripționat în carne.

Vrem autenticitate, vrem profunzime,

Vrem afecțiune.

Oamenii sunt meniți să trăiască împreună

Deși este greu pentru sufletul ăsta

Ce se simte mai greoi decât 21 de grame,

Trecând prin atâta tumult,

Atâtea contraste,

Atâtea refugieri…

În necunoscut.

Este momentul să înțelegem…

Că nu graba, nu experiențele care vin instant ne împlinesc

Ci că răbdarea, așteptarea în tăcere, singurătate, sunt parte din farmec și viață

Și că scopul vieții nu este fericirea definită de cărțile motivațional-pozitive,

Este un proces.

Este momentul să înțelegem că sexul nu este întotdeauna tipul de conexiune pe care o căutăm,

Ci căutăm inconștient ori să ne pierdem de noi înșine, ori să regăsim afecțiunea pe care nu am regăsit-o în familie

Sau pe care nu ne-am oferit-o nouă înșine.

Descoperă-te, tânărule, privindu-te drept în inimă

Ascult-o.

Și mai las-o și să plângă.

Va veni și timpul tău.

Până atunci…

Ocupă-te de tine și pasiunile tale!

Oamenii vin și pleacă, însă ca și în muzică, sunetul dintre sunete creează muzică,

un sunet apare, altul dispare pentru a crea un altul,

iar nu uita, că muzica se creează în contrast cu tăcerea.

Așa că îmbrățișează momentele și nu te grăbi…

Trăiește.

Avântă-te, ascultă, eliberează-te, îmbrățișează lumea cu toată suferința și bucuria prezentă

Eliberează-te pe tine, descoperă cine ești…

Și… acceptă-te… și plângi când simți asta.

Căci atunci când ești în proces de renaștere,

E disconfort.

Și doare.