Cris la Scris

Perceptiv

Ne ciocnim de reflecțiile noastre,

Cioburi de sticlă

Îmbibate în țărână.

 

Nu sunt ceea ce mă percepi tu,

Nu sunt ceea ce mă percep eu prin prisma a ceea ce mă percepi tu

Pentru că tu ești alcătuit din percepții născute de ochii lor “imenși”,

Care inconștient simți că te privesc,

Și-ți mulezi sufletul și comportamentul pe destinația unghiului perceptiv.

Toate astea nu alcătuiesc decât imagini difuze,

Ce se sparg și explodează în criză existențială.

Iar eu dacă mă definesc prin ceea ce mă percepi tu, cu note din percepția privirilor care te urmăresc,

Cine mai sunt?

Percepția percepției tale percepute,

Imaginea distorsionată a eului.

O iluzie.

Iar iluziile odată sparte înjunghie realități și timpul…

Buze uscate.

timp tăcut.

timp trecut.

Trezește-te.

 

 

adauga raspuns