Cris la Scris

Fruct copt

Soarele răsare și apune, ușile se deschid și se închid, oameni vin și pleacă, umbre acoperă lumini și fâșii de lumini alungă umbre, însă călătoria din interiorul nostru este eternă și suntem în continuă metamorfoză.

Momente magice se creează, devin amintiri impregnate în suflet, iar noi avem tendința să rămânem blocați acolo, în clipe, pe când putem pur și simplu putem să ne deschidem inima și să le îmbrățișăm, să le integrăm în ființa noastră… să savurăm în continuare călătoria. La început poate o facem cu lacrimi în ochi și inima cât “puricele”, așa cum e vorba, pentru că un întreg necunoscut îl simțim în fața noastră, însă învățăm să pășim ușor, ușor, să acceptăm… căci viața se măsoară în intensitatea momentelor care ne dau energia și puterea de a conștientiza prezentul, astfel încât să ne bucurăm de o momente pline de recunoștință și iubire, lumină.

Un întreg univers, mai măreț decât noi ni se deschide odată cu inima… un univers magic, însemnat cu steluțe de recunoștință, exprimate prin ochi profunzi. Acest univers este atractiv, este sexy. Avem o relație cu el. Unii o acceptă, alții nu, însă umanitatea funcționează conform legilor sale răsfrânte și reflectate din interiorul nostru. Prietenia cu el începe cu prietenia cu noi înșine și cu acceptarea existenței unui sens mai măreț și mai profund al vieții noastre, pe care să-l urmărim, să-l redescoperim.

A trăi de pe o zi pe alta, prins în patternuri și-n viciu, ne depărtează de la propria esență și comunicare cu noi înșine. Când simți magia vieții, nu mai ai nevoie de explicații, dovezi externe, ci pur și simplu o simți și știi că există, te bucuri de ea și o pătrunzi în tăcere, iar apoi… zâmbești.

Toate trec, însă călătoria continuă, iar intensitatea momentelor trăite, care se transformă pe parcurs în amintiri cu magie, devin izvor de inspirație pentru calea noastră… cu gust de fruct copt.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

adauga raspuns