Vocile astea câteodată nu încetează
Sunt voci externe, ale lumii și voci interne, ale minții
Voci ce se întrepătrund haotic
Și hipnotic.
Căci te prind în cerc.
Este zgomot și totul static.
Este zgomot și totul static.
Nu acționezi.
Îți bulversează mintea.
Te seacă de energie.
Îți repetă: “Nu poți.”, “Nu se poate.”
Râd de visele tale,
Într-un fel drăcesc.
Ce nu-ți dai seama e că…
Temerile tale devin himere vii care se hrănesc cu propria-ți carne
Prin neîmplinirea viselor.
Căci timpul se scurge
Iar odată cu acesta, existența ta,
Printre degete.
Și zgomotul se transformă în tăcere solemnă.
Redescoperă-te și urmează-ți visul,
Tu poți.
Pasiunea și curajul sălășuiesc în tine.
Simte rezonanța acestor două cuvinte
Gustă din pulpa lor.
Lasă-te surprins apoi, observând cum izvorăsc din tine,
Cum le exprimi,
Cum ești înființarea lor însăși.
Descoperă sau redescoperă bucuria libertății
pe care ți-o dăruiește autenticitatea
Și urmează calea visului tău
Oricât e de riscant,
Tu ești nimeni în afara visului tău.
Nimeni.
Doar un om muribund care abia respiră.
Dar…
Tu poți, tu poți, tu poți,
Căci ești mai viu ca niciodată când îți urmezi visul,
Când trăiești din plin,
Cu pasiune, savuros.
Soluțiile apar.
Ceea ce știu este că universul este imens și are sens,
Un sens pe care ai libertatea să-l concepi
Folosind resursele tale interioare îmbibate cu pasiune și contribuție pentru umanitate,
Iar universul există prin ochii și ființa ta,
Cât tu exiști și universul există pentru tine.
Dacă strălucirea stelei tale se pierde,
un univers adoarme.
Lasă-te ghidat de intuiția universală
și completează piesele de puzzle
al unui sens pe care ți-l oferi.
Completează-l cu prezență
și vei descoperi eternitatea.
adauga raspuns