Cris la Scris

Omule, ființă frumoasă.

Suntem oameni, ființe frumoase.

Și știm și noi asta… chiar dacă uneori, doar în clipele “bune”.

Se pare că deseori imediat cum apare o stare de neputință, vinovăție, de lipsă de cunoaștere, după momente de seninătate pe chipul tău și de bucurie, uiți să te mai simți o ființă frumoasă.

Ești mai degrabă personajul negativ din propria poveste. Locul principal al scenariului vieții tale, se pare că este deja ocupat de către oricine altcineva, mai puțin de către tine. Tu nu mai contezi atât de mult. Înăuntrul pieptului tău se află un cumul de chestii pe care le poți asocia unei mizerii care există în tine(“mud”), un nămol uscat chiar, care este situat de la piept și surprinde jumătate din gât… da măi, da… până la partea aia a gâtului cu care se înghite de obicei. Nu știi cum să eliberezi acest nămol care se află în tine.

Acel nămol te face să te simți murdar. Și-ți dă o stare din aia de murdărie care este molipsitoare în tot corpul. Te judeci și te simți din cauza acelui nămol și urât, și-ți repeți asta la nivel de inconștient repetat. “Sunt urât, sunt murdar, sunt urât, nu merit asta, nu contez, nu sunt ce trebuie; offf, iar am greșit!”

Acest mecanism de gândire îți influențează în mod direct acțiunile. Crezi că nu meriți? Acționezi în fața celorlalți și a vieții ca și cum nu ai merita… răspunsul de la viață? Ți se relevă toate situațiile care-ți demonstrează midnset-ul, și tot ce produci în lanț cu acest mindset îți transmite: “Da măi, uite, nu merit!”. Acționezi astfel dintr-o perspectivă de inferioritate.

Ei bine, las-o baltă! Eu nu cred asta! E momentul ca tu, omule, să realizezi că ești o ființă frumoasă!

Uiți cine ești, așa că eu sunt aici ca să-ți dau un scurt reminder: “Omule, chiar ești o ființă frumoasă!”

Ești ființă frumoasă prin cine ești deja.

Ești frumoasă în tot haosul în care ești pe fugă ca să-l repari, uitând cât ești de frumoasă.

Ești frumoasă prin cine ești ACUM.

Ești ființă frumoasă în momentele în care exprimi emoții. Fie că zâmbești frumos, fie că simți tristețe, fie că suferi și ai răni interioare nevindecate, asta nu schimbă cu nimic frumuseța ta.

Ești ființă frumoasă chiar dacă ai un trecut tumultos și n-ai simțit cu adevărat iubirea.

Ești ființă frumoasă chiar și când ești grăbită în drum spre autobuz sau metrou, odată ce realizezi că ți-ai uitat portofelul acasă.

Ești ființă frumoasă, căci deși e centru și te afli pe banca dintr-o stație de autobuz, tu ai cartea în mână, citești, deși nu pleci nicăieri de fapt. Doar citești.

Ești ființă frumoasă când ești artist al vieții tale și aduci magie lumii prin pasiunile pe care le manifești.

Ești ființă frumoasă când faci ochii ăia mari și umpli din inimă de curiozitate, cuprinzând în ei lumea cu entuziasm.

Ești ființă frumoasă, tu, bărbatule, chiar dacă te-ai îmbătat într-o seară și ai dormit prin te miri ce loc, uitând ce ai făcut de fapt, asta nu schimbă cu nimic frumusețea ta.

Tu, femeie, ești frumoasă chiar și cu machiajul care-ți rămâne încă neșters pe chip, seara, după o zi de muncă sau studiu.. sau pur și simplu pentru că ai ales să nu-l ștergi dintr-o stare de lene. E ok.

Asta nu schimbă cu nimic faptul că ești deja frumoasă.

Ești frumoasă.

Tu, mamă, cu mâini trudite.

Tu, copilă, cu întrebări și momente în care te pierzi. E ok. E un proces.

Ești ființă frumoasă, tu, copile, care n-ai descoperit încă dragostea. Asta nu schimbă cu nimic faptul ești o ființă frumoasă.

Ești ființă frumoasă, tu, omule, chiar și când ai emoții și te simți blocat de frica de a acționa spre visele sau planurile tale.

Ești o ființă frumoasă chiar dacă ești nehotărâtă sau amâni, anulezi, dai planuri peste cap. Asta nu schimbă cu nimic frumusețea ta. Deseori eșți nehotărâtă pentru că vrei să nu te dezamăgești pe tine sau să-i dezamăgești pe ceilalți, existând astfel n opțiuni. Intenția ta este pură, iar asta te face cu adevărat frumoasă. Astfel, când alegi să nu te trădezi pe tine, știi că poți fii autentică și pură și în fața celorlalți, dragă ființă umană.

Ești o ființă frumoasă chiar dacă încă nu ai învățat să atingi un procent mare din obiectivele tale. Tu continuă, persistă. E ok.

Ești o ființă extraordinar de frumoasă când îți accepți rănile ACUM.

Ești frumoasă, ființă umană.

Ai o lume interioară cel puțin magică… cu atâtea pasiuni, frământări și surprize!

Nu există trecut, ci doar ACUM.

Iar tu nu uita, ACUM… ești o ființă frumoasă! 🙂

adauga raspuns