Cris la Scris

Reject-ul, autenticitatea și cum “creăm” oameni

Să te simți dat la o parte nu este o emoție ușoară… mai degrabă este vorba despre un cumul de emoții intense, violente în interior, care-ți reteză ușor, ușor, conexiunea la propria naturalețe și autenticitate, la propria intuiție, atât timp cât nu știi să le gestionezi.

Puțini vorbim însă despre asta în viața de zi cu zi.

Ni se pare ușor să dăm reject oamenilor, fără pic de empatie față de repercursiunile pe care le pot genera aceste emoții în propria lor poveste de viață.

Datoria celor care dau reject este să-și lămurească intențiile onest față de cealaltă persoană, să comunice în mod autentic situația și ceea ce simte în momentul prezent, decât să “îmbrobodească frumos” totul în “vrăjeli” sau pur și simplu reject fără comunicare.

E dreptul tău să refuzi un anumit tip de interacțiune, dar este responsabilitatea ta să fii autentic și deschis cu acea sau acele persoane.

Este al naibii de greu să fii onest, deschis, vulnerabil câteodată față de celălalt. Și te frământă un pic, doare, simți că te deranjează, însă dacă ești mai ales pe “filmul”: “Vreau să schimb lumea!”, încearcă să începi prin transformarea calitativă a relațiilor cu oamenii din viața ta. Generează impact acolo.

Nu sunt oameni pe stilul tău? Share with them your feelings and thoughts.

Dacă nu-s pe stilul tău asta nu înseamnă că nu-s magici în propria manifestare, apropo.

Este responsabilitatea ta să comunici cu inima deschisă și a lor să accepte și să integreze procesul. Astfel, ei trec printr-un proces constructiv de abordare a situației și de dezvoltare, nu vor interpreta “aiurea”, negativ, ceea ce le-ar aduce un cumul de temeri, rețineri față de ei și în legăturile viitoare.

Mai mult decât atât, neînchizând cu adevărat “legătura”, cu inima deschisă către celălalt, tu închizi o parte din tine inconștient. Inima ta se simte inconfortabil, iar crezând că întorcând capul și ignorând uiți, de fapt refulezi niște emoții neplăcute.

Și mai e ceva… dacă nu ești ipocrit spunând că nu vrei reject sau “vrăjeală”, nu te complaci în mizeria reject-ului pe care-l generezi în ceilalți, doar pentru că ți-e mai confortabil, iar pe șleau vorbind: “lene”, pentru că nu încerci să faci investești un mic efort în a comunica celuilalt ce ai nevoie și ce te reprezintă, în a-ți găsi cuvintele potrivite.

N-am zis că e ușor.

Sunt și eu în proces.

Învăț.

Și e greu cumva…

Însă când reușesc și-mi exprim și recunoștința pt faptul că asta nu schimbă cu nimic frumusețea acelei ființe,  mă simt cu adevărat mai împăcată cu mine însămi, eliberată… și mai ales… Vie!

 

adauga raspuns