Cris la Scris

Struggle-ul cu productivitatea și mici descoperiri despre care puțini vorbesc

Nu știu dacă tu ai struggle-uri legate de productivitate, dar da, eu am… de ceva vreme… și e intens, copleșitor, feroce.., însă ce am realizat eu, despre mine, este că uneori muncesc mult, dar nu-mi ating obiectivele, totodată, pentru că obosesc foarte repede, iar în același timp, alteori, adică deseori, mă simt atât de copleșită de ideea că trebuie să fiu productivă și că trebuie să dovedesc ceva, încât până la urmă îmi pierd mai mult timp cu copleșeala asta, decât cu vreo activitate în sine.

Oare sunt singură în această situație?

Intuiția și experiența mă face să cred că nu prea cred.

Și nici tu nu ești.

Productivitatea este un punct sensibil de discutat pentru foarte mulți oameni, cel puțin din câte am observat. Ne place să fim considerați productivi, ne place să visăm la construirea unei cariere de vis și să demonstrăm în exterior că noi chiar ne îndeplinim obiectivele și suntem pe drumul care “trebuie”.

Când suntem întrebați: “Ce mai faci?“, adesea ezităm să recunoaștem că uneori, pur și simplu nu facem chiar ceva relevant de spus pentru ceilalți, uneori chiar ne relaxăm sau pur și simplu luăm o pauză, stăm, însă noi ne simțim presați de imaginea pe care ne dorim o să reflectăm în afara noastră, ne agităm, și încercăm să răspundem așa cum ne imaginăm că ar răspunde o persoană productivă.

Este un fenomen interesant care are loc în social media, în special pe Instagram, și anume: postăm poze cu noi fiind productivi, alergând km, mergând la sala de fitness zilnic, completând un jurnal cu task-uri checked, de preferat Bullet Journal sau vorbind despre cât de productivă ne este ziua și despre cât de importantă este productivitatea în sine.

De ce spun că este un fenomen interesant?

Pentru că poate avea 2 valențe:

  1. Postăm asta pentru că ne place să părem interesanți, productivi, creează o imagine faină despre noi în percepția celorlalți, mai ales că tot e în trend productivitatea și o facem doar pentru că arată bine,însă per total, în acest context, nu suntem tocmai productivi… pentru că ne-a luat mai mult timp să facem poza aia și să o edităm și să scriem post-ul ăla pe Instagram, decât activitatea productivă în sine, pe care poate, poate nici nu am făcut-o pe bune, și vrem doar să “pozăm”.
  2. Vrem să avem accountability pe ceea ce facem. Prin showcasing pe Instagram/Facebook a ceea ce ne propunem să realizăm pentru a fi productivi, și arătând modul în care atingem obiectivele, poate fi o modalitate bună și o susținere destul de sănătoasă pentru perseverența noastră, chiar o metodă bună de responsabilizare proprie.

Depinde de tine cum folosești social media, și mai ales, este responsabilitatea ta cu privire la cum interpretezi mesajele pe care le primești din postări, dar și despre cum transmiți tu mesaje.

Apropo la subiectul Instagram, de exemplu, revenind la ideea de imagine “neprețuită” de om productiv, am de spus, din propriile observații, că deseori ne-o hrănim singuri, urmărind genurile de postări de la ceilalți, menționate mai devreme.

Aceste postări pot să facă parte din ambele valențe, însă noi în jurul lor construim bula imensă de productivitate în care îi percepem, și ne lăsăm fascinați de acea imagine, crescând așteptări tot mai mari de la ființa noastră, neștiind exact contextul acelor persoane care postează, iar astfel ajungem să căutăm tot mai intens să ne identificăm cu acea imagine, considerând-o parte din normalitate, trecând printr-un proces pe care-l integrăm în viața de zi cu zi, dincolo de online…

Imaginează-ți doar că online-ul are mâini, ochi, și picioare “mergătoare”, integrat da, în oameni, iar dincolo de influenceri, cu vieți aparent perfecte, în acei colegi de la birou în special, sau cunoștințe, prieteni.

Lumea online s-a încarnat în ei, iar discuțiile pe care le aveți hrănesc nevoia de a fi tot mai productiv. “Uite câte face tipa aia, sau ăla, sau Andrei, Nicu, Alexandra, etc.”

Vrei și tu, ce să mai.

Din nou, din punctul ăsta de vedere, nu este vorba că social media ar fi ceva greșit, ci este despre cum alegem să interpretăm ceea ce ni se oferă. Social media doar ne provoacă mindset-ul.

Vrem să fim percepuți ca fiind descurcăreți cu toate, productivi, multitaskeri chiar, multipassionate.

Suntem freelanceri, storytelleri, coachi, antreprenori, scriitori într-o singură persoană… și mai ales, life-designeri. Toate la un loc. Suntem atât de productivi, încât cunoaștem o viață.

Ce puțini spun însă, este că este momentul și să te calmezi… să iei pauze, iar că acestea fac parte din productivitate… și nu, nu ești leneș.

Asta înseamnă că savurezi în liniște momente cu tine, că te bucuri conștient de propriul corp, de propriile simțuri și mici câștiguri din timpul zilei… că poți fi recunoscător.

Acum, revenind la productivitate și pauze, dintotdeauna am avut feeling-ul că pauzele sunt esențiale în viață, iar citind zilele acestea și cartea “When”, a lui Daniel Pink, pe care da, îl recomand din suflet, ca autor, ale cărui cărți se bazează pe mult research științific, am descoperit că, într-adevăr, deși surprinzător pentru mine în esență, și pentru mulți, științific vorbind, pauzele joacă un rol semnificativ în productivitatea noastră.

Cine spunea, nu?

Ce-ar fi să postăm pe Instagram și despre pauze și puterea lor, după 55 minute de focus pe o activitate? Și despre cum ne face asta să ne simțim?

Hai, te provoc!

#iaopauză

Și da, studiile științifice arată că 55 minute sunt ideale pentru focusul pe o activitate, iar după aceea, 17 minute să ți le oferi doar ție.

Și da, nu să stai pe telefon, ci să găsești modalități relaxante de a-ți petrece timpul, de preferat în mișcare dacă ai ocazia, în natură sau pur și simplu să meditezi dacă rezonezi cu asta, să iei un nap sau să citești ceva ușor și relaxant, și mai ales, ce recomand eu tare tare, journaling. Poți diversifica, și poți alege ce ți se potrivește mai bine.

Ce se întâmplă dacă nu respecți aceste pauze?

Tot științific vorbind, conform cărții “When”, a lui Daniel Pink, treci prin procesul de “habituation”, ceea ce înseamnă că pierzi mult mai ușor din vedere obiectivul, nu mai ai claritate asupra lui, și concentrarea totodată se pierde.

Astfel, aici intervine rolul pauzelor scurte, de preferat de 17 minute după 55 minute de muncă, care te reactivează, energizează și-ți readuce starea de commitment, mai ales pe termen mai lung.

Este momentul să învățăm să muncim cu pauze, și da, să ne oferim pauză.

Viața nu este numai despre cascade, furtuni și urgane. Viața este despre trăit conștient și cu semnificație.

Alergând adesea în copleșeală o mai simți?

Hai, te îmbrățișez, și nu uita…

bucură-te de o pauză.

Tu cum alegi să-ți petreci pauzele?

adauga raspuns