Cris la Scris

Încă nu pot scrie despre tine

 

Am scris despre atâtea, însă… Mi-a fost teamă să scriu despre tine. Încerc să evit toate emoțiile care încearcă să mă copleșească, emoții care nu sunt decât drumuri încâlcite.

Sunt intense, și da… Respir greu.

Am evitat să scriu despre tine. A ajuns ca durerea să mi se pară un clișeu și să nu vreau să o simt. Poate durerea asta să mi se strângă pur și simplu în pumn, iar apoi să suflu dintr-o dată și să o eliberez?

Instinctul meu este să vreau să uit, să evit durerea, cumva să fac orice numai să dispară pentru  că efectiv nu o vreau.

Îmi vin tot felul de gânduri. Mă frământ singură în cearșafurile în care dorm… sau în care ar trebui să dorm… pentru că multe nopți albe se întrezăresc.

E prea liniște în acest loc… una sufocantă.

Îmi pot auzi lacrimile în ecou… și îmi este greu să mă concentrez. Aș vrea ca refugiul meu să fie munca, însă… la mine nu funcționează.

Îmi este frică să scriu despre tine. Nu am curaj destul… pentru că îmi este frică să mă vezi slabă, vulnerabilă… pentru că da, pe lângă zâmbet, am și latura asta, care se cere îmbrățișată.

Mă îmbrățișez acum singură în întuneric ghemuită în cearșaf.

Nu știu efectiv cum să îmi gestionez emoțiile.

Poate aș vrea să play it hard to get, independent and badass woman, să arăt că nu sufăr, că nu îmi pasă, însă nu aș fi eu… aș fi lipsită de autenticitate.

Și tocmai pentru că nu știu să îmi gestionez emoțiile, nu pot scrie încă povestea noastră. Nu am putere. E încă un proces.

Sper să vină o zi…

Iartă-mă.

adauga raspuns