Cris la Scris

Suferință cu zâmbet. Dopamina clipei. Strigăt de copil.

Ne definim uneori realitatea și rutina după oglinzi distorsionate. Dopamina momentului o validează.

Ne cufundăm în muncă, în visare sau mâncare cu exces. Alții par să o facă mai simplu decât tine, în direcția: “drugs, sex & rock’n’roll(or alcohol)”. Când de fapt… tu hrănești un gol… care, oricât de incredibil pare, e de nepotolit, deși pe moment simți plăcere, și da… Zâmbești.

O faci separat de sine, o faci cu lipsă de prezență, pentru că altfel doare. O faci de fapt din disperare. O faci pentru că te simți neconectat la nimeni și nimic… nici la tine… mai ales la tine… că îți e teamă.

Strigă copilul din tine. Îți cere alinare, înțelegere, compasiune, iar tu… nu vrei să-l auzi.

Așa cum vocile celorlalți i-au transmis respingere, tu îl izolezi, și-l forțezi să se coacă pe interior dintr-o dată. Nu ai răbdare cu el. Vrei să vezi rezultate deja în propria schimbare, fără pic de empatie.

Ascultă-l și dă-i crezare… fii prezent la corp și la simțurile de copil…

golul din interiorul tău este de fapt un strigăt…

unul de durere… unul dintr-o adâncă tăcere.

Personalitatea ta se modelează înăuntrul acestui spațiu adânc…

Și crește… stingându-se în regret.

Îmbrățișează-ți copilul interior și adu-i vindecare.

Nu-i da tehnologie și dulciuri pentru a-i hrăni singurătatea… tutun sau alte vicii, ci…

Lasă-l să se joace și învață-l despre viață în ritmul său.

Ascultă-i vibrațiile inimii și cu învățăturile de adult, învață-l să crească cu răbdare.

Așa că tu, ce alergi, ce pui blocaje, ascultă în prezență… îmbrățișează-ți copilul…

astfel o să crești întreg, cu încredere și nu mai vei simți goluri…

Vei fi plin de tine.

Inspirație din nesaț.

Revelație. Sparkles. Îmbrățișare.

Întreg.

Fericire.

Punct.

adauga raspuns