Cris la Scris

Ce-ar fi dacă? Despre perfecțiunea lucrurilor fin atinse și pierdute. Despre ferestre deschise pentru imaginație și fear of missing out.

Ce-ar fi dacă? O întrebare prin care evadăm din rutină… și deschide noi posibilități pentru imaginație, cât și un nou mod de a ne percepe propria persoană și existență.

Ce-ar fi dacă? O întrebare care apare într-un moment similar cu al unei epifanii… în care un element din exterior ne trezește simțurile, ne conectează mai profund la noi înșine și realitate. Conștientizare. Stare organică de alertă.

Ce-ar fi dacă? O întrebare care ne reamintește că merităm… poate o viață mai bună decât am crede în general.

Ce-ar fi dacă? Momentul în care suntem pe gânduri și suntem puși la răscrucea deciziilor.

Ce-ar fi dacă urmezi un nou job sau o nouă persoană? Ce ar fi dacă pleci și o iei de la capăt? Ce-ar fi dacă te reinventezi cu totul?

Dar totuși… ce-ar fi dacă nu mergi mai departe spre nou, ci continui să construiești mai bine în momentul în care ești?

Ce-ar fi dacă lași să plece ce ai inclus în primul tip de ce-ar fi dacă? O experiență, un eveniment sau o persoană? Ce-ar fi dacă nu ți-ai clinti stabilitatea și cărămizile pe care le-ai pus?

Ce-ar fi dacă ai lăsa să simți ceea ce poți pierde în toată ființa și să mergi mai departe cu ce ai clădit?

În viață nu putem avea răspunsurile toate, și mai ales, pozitive după acțiune, la visul născut din: ce-ar fi dacă? Nu putem avea din păcate toate elementele, resursele, oportunitățile realizate, oamenii pe care îi visăm alături… însă avem un dar… sentimentul lucrurilor pierdute pe care le puteam avea și nu le-am avut niciodată… pe care poate le puteam obține, dar nu era sigur că vor putea fi cu adevărat menținute în perspectivă… îndoiala cu care te lasă și tentația care putea exista în perfecțiunea lucrurilor fin atinse și pierdute, care lasă ferestre deschise imaginației.

Este un sentiment care se simte interesant în corp… ca un soi de melancolie de moment… sau un soi de nostalgie a ce nu ai avut vreodată și visezi… un sentiment care merită experimentat și atât… ca adrenalina. Și nu cere o acțiune. Face parte din paleta de culori a emoțiilor.

Ce-ar fi dacă pentru o acțiune la întrebarea: ce-ar fi dacă? ai pierde tot pentru ceva ce nici măcar nu a existat? Ci care doar era ceva învăluit în mister… deschizând ferestrele propriei imaginații.

Dă-ți voie doar să trăiești visător momentul lui ce-ar fi dacă ? Sentimentul cu care vine… Ce ar fi putut fi? Dacă ai înlocui ce ai? Dacă ai merita cu adevărat mai mult decât ai construit și ai fi putut primi, dar ai ales totuși să nu mergi mai departe, pentru că recunoști valoarea din viața ta? Pentru o clipă. 🙂 Chiar dacă a rămas un “dar”…

Și zâmbește, umple-te de el, iar apoi întoarce privirea și întoarce-te la ce ai clădit. Merită ce ai cladit? Cel mai adesea da. Te așteaptă… iar momentul de what if? interiorizat și acceptat, te ajută să percepi mai profund ce există… chiar și dacă este vorba de omul de lângă tine. 🙂

Păzește-te de frica de a rata experiențe. 🙂

Zi senină! 🙂

adauga raspuns