Cris la Scris

Arhitectura lumii interioare. Revedere. Prima secvență.


Fără dresuri. Creație.

Simbioză între ele.


Pătrund lagărele propriilor simțuri și gânduri.

Observ. Curiozitate aprinsă asupra sinelui și intrigă.

Explorarea desface dimensiunile propriei identități ca pe un pepene, la a cărui tăiere sună “copt”.

Subconștientul. O fereastră căreia îi permiți să stea larg deschisă, fără perdele, pentru a intra lumina din interior în afară.

Lumina se strecoară și materializează spațiul, dând viață unor umbre subtile.

Ele evidențiază forme din ce în ce mai complexe, și totuși golul… lasă loc imaginarului să se manifeste blând sau sălbatic.

Și mă expune.

Mă expune ca pe o migdală crudă conștientului.

Este conectată la arterele inimii, care înfloresc la rădăcini.

Este o întâlnire cu mine.

Dă un soi de fiori.

Am călătorit un timp și revin cu povești.

Nu sunt povești oarecare. Pulsează în interior mai mult, pe un limbaj străin cuvintelor.

Ne îmbrățișăm cu dor. Îndelung.

Îmi era dor de tine.


adauga raspuns