Cris la Scris

Despre urâtul frumos. Muzică Metal. De la Anxietate la Manifest.

Am trecut printr-o perioadă nu prea plăcută, ce implică dezamăgiri, tristețe, lucruri mai puțin frumoase despre viață.

Sunt oameni care te lasă baltă în cele mai grele momente și nu au încredere în tine. Sunt oameni care ne sunt dragi și când ne este greu pleacă. Sunt astfel de momente prin care trecem cu toții cel puțin o dată în viață, sunt momente care ne dor… cu dor și durere pură. Ele ne fac adesea să simțim că nu avem valoare, că nu merităm, că nu suntem destul. Este normal să simți asta.

Un lucru esențial, însă, pe care l-am învățat de-a lungul timpului, este totuși, să nu îți pierzi încrederea în oameni în general și în tine, deși unii ți-au întors spatele când erai cel mai vulnerabil. Cred că este important să continui să fii tu, să iubești, să arăți compasiune și să ierți, să îți vezi de viața ta în continuare curajos.
Găsește o modalitate de coping potrivită și trezește-te puternic.

Ideal este să știm cum transformăm acele stări în ceva productiv, care să ne aducă mai aproape de cine suntem și să ne dea putere să evoluăm în viața de zi cu zi.

Ascult în ultima perioadă mult metal. Descopăr că este o modalitate bună de coping, alături de scris, alături de poezie.

Am descoperit că îmi dă o stare de catharsis. Ascultând, intru în contact cu ceea ce reprim și refulez inconștient și manifest. Îmi exprimă furia, neputința, scoate la suprafață latura mea întunecată, care implică și furia și anxietatea. Și o macină, transformă, metamorfozează în zvâc, atitudine, inspirație.

Sunt momente în care realizez că am reprimat atât de multe și mi-am îngropat diverse emoții, încât mă blochează pe nivele mai profunde ale ființei și nu mai am zvâcul de a acționa în mod practic la nivelul la care îmi doresc.

Deseori aveam impresia că prea urlă “ăia în metal”, însă de curând am realizat că de fapt urletul e într-un fel sau altul în sufletul fiecăruia. Când ascult, parcă urlă sufletul din mine, parcă-mi urlă frustările adunate și neexprimate, parcă trezește în mine ce am adormit de mult timp, și mă pune în situația de a accepta și stările mai puțin plăcute și a le direcționa către o stare mai productivă.

Când te simți deconectat de la tine, țipă sau ascultă un strigăt.

Dă-ți voie să-ți vezi fricile în față. Dă-ți voie să vezi treptat urâtul, să-ți vezi fobiile și să-ți acorzi iubire reală ție.

Împietrirea sufletească te împiedică să mai simți inclusiv bucuria. Viața se poate simți uneori nedreaptă, dar nu ura ne hrănește puterea personală, ci tot iubirea, oricât de contraintuitiv sună.

adauga raspuns