Cris la Scris

Îți clădești fericirea singur, dar asta nu-i tot.

Cred că majoritatea dintre noi au auzit cel puțin o dată în viață în momente dificile filosofia sau replica: “Fii fericit cu tine singur!”.

Această replică poate fi interpretată adesea și pe ideea că este mai bine să fii singur în general, adică să nu ai nicio relație, că este mai bine așa, iar în unele cazuri poate fi interpretat inclusiv că ești fericit și dacă te izolezi.

De aceea, evit să dau sfaturi generalizate, negândite, fără a fi destul de mult timp analizate sau trăite, experimentate, concluzii trase doar în urma a ceea ce am citit sau de la ce mi-au spus alte persoane, precum: “Fii fericit cu tine singur.”

Am analizat destul de mult relația dintre conexiune cu ceilalți și singurătate. Îmi puneam adesea întrebări precum: Chiar ești fericit singur? Chiar este mai bine singur? De ce sunt deseori întâlnite idei precum că: ești mai fericit singur? Ce înseamnă a fi singur? Până unde ești singur? Care este limita între singurătate și legătură cu ceilalți? Este ideea de: mai fericit de unul singur, un pretext la a-ți ascunde teama de conexiune și ce implică ea?

Am observat că poate fi o linie fină între toate acestea.

Acest subiect m-a frământat un timp destul de îndelungat. M-a pus pe gânduri, m-a ținut trează, m-a măcinat. Am tot analizat, am văzut situații, ipostaze diverse, am trăit experiențe din care am gustat și starea de singurătate, dar și din cea de conexiune, sau am avut experiențe mixte cu amândouă, am citit, m-am documentat.

Principalele cărți care m-au inspirat în direcția asta au fost:

  • Singurătate – Natura umană și nevoia de conexiune socială de cercetătorii John Cacioppo și W. Patrick
  • Cum să fii singur de Sara Maitland School of Life
  • Cum să nu-ți pierzi mințile de Philippa Perry – School of life-
  • Cum să-ți dezvolți sănătatea emoțională de Oliver James – School of life
  • Toată seria Hygge de Meik Wiking
  • Curajul în SălbăticieBrene Brown
  • Darurile Imperfecțiunii Brene Brown

Experiențe personale pe acest subiect care m-au pus pe gânduri de-a lungul timpului: nevoia de conexiune, un trecut, prietenie, teamă de singurătate, o relație, întrebări despre viață și sens, pragmatism, o despărțire, întrebări despre cine sunt și înspre ce mă direcționez, nevoia de claritate, conversații cu oameni diverși și prieteni, analiza și observațiile personale pe baza a ce am experimentat.

Singurătatea și perseverența

Câteva dintre studiile expuse în cartea Singurătate – Natura umană și nevoia de conexiune socială arată există o legătură strânsă între aspectul biologic al creierului, perseverență și conexiune socială, și că “perspectiva unui viitor solitar afectează aspectele de autoconstrângere ale autoreglării în același fel în care afectează capacitățile cognitive”. În urma unuia dintre studii s-a concluzionat cum că: “Cei care se vizualizează solitari pe termen lung sunt dispuși mai puțin să ducă sarcini obiective până la capăt în schimbul unei recompense. De asemenea, cei care au capacitatea de a se conecta cu oamenii sunt mai dispuși să îndure o doză mică de neplăcere pentru o satisfacție pe măsură.”

Acesta este doar unul dintre studiile care demonstrează relevanța conexiunii cu ceilalți în viața de zi cu zi și cum acest aspect ne influențează atât la nivel biologic, dar și în materie de procese cognitive, claritate personală și perseverență și reușită în viața de zi cu zi.

Încredere și vulnerabilitate

Brene Brown pune în lumină rolul esențial pe care îl joacă vulnerabilitatea în conexiunea relațiilor. O relație este autentică atunci când are la bază conexiunea care este clădită prin intermediul încrederii.

Ea vorbește foarte mult despre conexiunea strânsă dintre vulnerabilitate și încredere, care sunt interdependente. De exemplu: noi nu oferim încredere pur și simplu dacă nu există o doză de vulnerabilitate care reflectă autenticitatea conversației și a omului, însă nu suntem tentați să oferim nici vulnerabilitate dacă nu avem încrederea în acea persoană. Deci: “Care este soluția?”.

În urma a ce zice Brene Brown și a experiențelor personale reiese că există un ritm în care se clădește conexiunea autentică cu o personă. Ai curajul să îți asumi și să ai încredere că dacă împărtășești o bucățică din tine, acea persoană îți va oferi la rândul ei o doză de vulnerabilitate despre ea însăși, ce vine la pachet cu prietena sa asociată: încrederea. Apoi mai oferi tu puțină vulnerabilitate, apoi oferă ea/el mai multă încredere automat, din nou vulnerabilitate, încredere și procesul continuă, iar astfel se plămădește o conexiune reală și autentică.

A nu fi singur nu este doar despre a socializa cu ceilalți, ci este despre a te conecta real la oamenii cu valori destul de similare, cu care ai ocazia să interacționezi. În societatea contemporană lumea pare că socializează oriunde, este tot mai ancorată și prezentă la rețele sociale și întâlniri, mai expusă ca niciodată dinamicilor relaționale, dar câți se conectează cu adevărat? Câte din aceste relații sunt autentice și câți oameni de fapt socializează, dar tot singuri sunt de fapt? Câți au curajul să aibă relații autentice?

Asta implică curaj și responsabilitate în legăturile cu ceilalți. Nu este deloc confortabil, însă este necesar, și am învățat că there is only one way spre o viață autentică și împlinită: vulnerabilitate și încredere nedezlipite.

Dai greș din prima cu vulnerabilitatea? No worries. Tot ai învățat ceva precum: inputs de a comunica vulnerabilitatea.

Sau: Too much vulnerable sharing? Alt punct de învățare: când și cât aproximativ să împărtășești.

Nu este o cale perfectă, este un proces continuu de învățare, însă totodată de perfecționare în comunicare a vulnerabilității, de câștigare a încredere și de curaj asumat.

Singurătate și Solitudine

Dar ce spunem despre singurătate și solitudine? Care este diferența, limita?

Ei bine, din ce am descoperit până acum singurătatea este când nu ești conectat real la oameni, dar și atunci când ai tendința de a te izola.

Solitudinea este atunci când ai o relație atât de mișto cu tine, și ești confortabil să fii singur lucrând la proiecte care te pasionează sau reflectând, analizând, savurând momente cu tine într-o plimbare sau citind la o cafea, dimineața, în timp ce ai confortul emoțional și încrederea, starea de siguranță că ești conectat oricum la cei dragi, cu care vei povesti cel mai probabil apoi și vei împărtăși diverse.

Despre co-dependență și solitudine

Tendința de a trăi în co-dependență este un alt aspect cu care se confruntă adesea anumiți oameni. De aceea momentele de solitudine despre care am menționat anterior, sunt necesare. Tendința de a intra și a te identifica cu lumea celuilalt, uitând efectiv de tine te îndepărtează de tine și ajungi în situația de a te simți tot singur în cele din urmă. E o stare în care te amăgești că nu ești singur, doar fiind alături de prezența celuilalt și nefiind preocupat cu adevărat de tine și pasiunile tale, însă în esență ești tot singur. De ce? Pentru că nu ești conectat autentic la celălalt, la nevoile și dorințele sale. Ești mai degrabă conectat la teama ta de a fi singur și nu te bucuri nici de prezența propriei persoane în solitudine și nici în mod real de prezența celuilalt.

De asemenea, co-dependența pune responsabilitate pe umerii celuilalt, ceea ce înseamnă că fericirea ta depinde de el, și așa cum am menționat despre studiul expus mai devreme, ai tendința să nu mai progresezi pentru că te vizualizezi singur pe termen lung(altfel n-ar exista nevoia de co-dependență) . Frica de a trăi acest lucru te îngheață efectiv. Solitudinea este necesară și existențială cumva în acest caz, dar ea vine alături, deși contraintuitiv, de o conexiune autentică cu oamenii din jur, ceea ce îți va amplifica independența bazată pe încredere.

Fii vulnerabil să crezi că nu vei fii singur și că sunt oameni mișto în jur cu care te poți conecta real. Fă un mix. Petrece timp autentic cu tine, dar și cu ceilalți. Bucură-te real de prezența ta, dar și de cea a celorlalți.

Am realizat, în urma a ce am analizat, experimentat, citit și din conversația pe care am avut-o astă-seară cu o prietenă, că fericirea și echilibrul personal țin de a construi responsabil pentru viața ta, iar pe baza acestui lucru să te bucuri cu cei dragi de ce ai construit individual, de ce au construit ei individual și de ce ați construit și veți construi în continuare împreună. Este despre responsabilitate personală, încredere, conexiune și perseverență.

Fericirea nu este atunci când trăiești singur.

Îți clădești fericirea de unul singur și o împărtășești împreună.

1 comentariu