Cris la Scris

Gânduri despre femei și presiune socială. Cum ne facem viața mai frumoasă.

Să tragem aer în piept și să recunoaștem: “Este dificil să fii femeie.” Hai să vorbim despre asta.

Ești înconjurată de atâtea presiuni… de atâtea “trebuie să …”, de atâtea sfaturi contradictorii de la cei din jurul tău atunci când ceri o părere, de atâta tumult și frământare în a nu ști exact cum să procedezi ca să fie “bine”.

Dacă ești familistă de tânără, ai copii și îți dedici timp pentru asta apare presiunea: “De ce ești atât de familistă, unde ți-e cariera?”.
Dacă încă nu ai nici cariera dezvoltată pentru că ai avut nevoie de o perioadă de explorare și să îți dai seama cu adevărat ce vrei(nu să faci lucruri superficiale, doar un job basic, fără să aduci valoare), dar nici o relație stabilă, din nou, ceva pare că faci wrong.

Dacă ești singură, este presiunea din jurul tău că ceva ar fi wrong cu tine, mai ales dacă ești la o vârstă la care teoretic este nevoie să te gândești să clădești o familie și să ai cel puțin o relație stabilă.

Dacă îți aloci mult timp carierei ești pusă adesea în categoria carieristă, deci iar faci ceva wrong pentru că vei rămâne forever alone. “Doar ce bărbat are nevoie de o astfel de femeie pasionată de carieră și să-i amenințe orgoliul?”

Și multe alte situații. Puteți da și voi exemple în comentarii.

Sunt atâtea presiuni sociale și nu știi exact cum să mai acționezi, în ce direcție este mai potrivit să o iei.

Privind aceste aspecte dintr-un unghi pragmatic, matematic, ecuația este simplă: Tu ca femeie nu te vei putea niciodată încadra în vreun standard așteptat de societate. Nu poți să mulțumești pe toată lumea și mai ales, și pe tine.”

De ce? Orice standard social ai îndeplini, acela este în contradicție cu celelalte, de asta. Nicicum nu este bine dacă observi atent exemplele de mai sus.

Nu este ușor să reziști tentației de a lua în seamă aceste presiuni. Sincer vorbind, oamenilor chiar le pasă și de părerile altor oameni, mai ales din partea celor dragi, oricât ar zice cineva: “Nu trebuie să îți pese de ce spun ceilalți.” Eii, that’s bullshit. Nu are cum să nu te influențeze asta, chiar și într-o mică măsură. Și trebuie să recunoaștem. Este foarte dificil să te simți cumva respins din diverse grupuri sau awkward doar pentru că nu respecți anumite standarde.

Am realizat însă, că deși aparent soluția ar fi să te minți și să acționezi ca și cum nu îți pasă de aceste aspecte, această atitudine nu face să ducă decât la refulare, să aduni în tine frustrări, tensiuni, care de fapt apoi te fac să “explodezi” emoțional în cele mai neașteptate și vulnerabile momente.

Nu este un plan potrivit pe termen lung, deși pe termen scurt pare să funcționeze.

Așa că multe dintre femei sunt adesea frustrare, panicate, reprimate și ce mai continuă cu “ate”. Iau uneori decizii din stres și din lipsa contactului autentic cu ele însele, încât ajung chiar să o dea în bară aparent și amplifică și mai mult discuțiilor celor din jur, care desigur sunt deja în vizorul lor, accentuate(deoarece se focusează pe ele), confirmându-le ce presupuneau: “că ele nu sunt capabile sau enough”.

O strategie bună din punctul meu de vedere, este să conștientizăm și să acceptăm că nu putem satisface oricum toate aceste standarde de îndeplinit, care sunt adesea ilogice(încearcă să faci puțină matematică cu asta, ajută). Odată ce încercăm să ne detașăm pentru o clipă și să privim dintr-o perspectivă matematică toate aceste elemente, vom vedea că nu au de fapt sens și au probabilitate foarte mică de realizare, mai ales dintr-o stare de panică.

Ok, asta e trist. După ce ai realizat asta, ai un șoc cel mai probabil și tinzi spre disperare, te apucă frica, nesiguranța etc. Ei, dacă iei reacția asta ca un efect normal al creierului după concluzia la care ai ajuns în urma reflecției anterioare, eu cred că ajută.

Când psihicul întâlnește aceste necunoscute este clar că nu îi convine și reacționează. Tu încearcă să vezi asta ca un efect temporar până se acomodează psihicul tău la schimbare și te vei calma.

Îți vine să spui: “F*** it, life is unfair.” Măi, da. Viața chiar trebuie luată ca atare și uneori este unfair.

Simte asta puternic dacă s-au adunat prea multe, enervează-te, eliberează-ți furia, descarcă-te, ascultă metal, aleargă, scrie, mâzgălește, țipă în câmp sau oriunde simți, ce vrei tu și ajută. Fă-ți un manifest.

Respiră.

Odată ce te-ai detașat de acești factori externi pe care nu poți să îi controlezi de niciun fel în acest moment, întoarce-te către tine și nevoile tale, scrie despre ele, comunică cu tine însăți pe o voce mai blândă. Realizează că ești și om și focusează-te să faci fiecare moment o sursă pentru a trăi mai savuros și mai aproape de tine.

Tu ești singura care-ți ești martoră pe tot istoricul vieții tale. Tu îți construiești povestea și îi dai nuanță. Cum o faci interesantă pentru cititorul din tine și cum îi aduci semnificație în fiecare tip de moment?

Conectează-te cu tine însăți.

Pentru că altfel nu exiști, iar presiunile sociale te vor copleși.

Permite-ți din când în când să fii tristă sesizând aceste presiuni sociale, sesizând viața care nu este tocmai ușoară, și oferă-ți blândețe, toarnă câte un pic de iubire la tine în suflet, atât cât poți tu, însă fă-o constant. Recunoaște toate hopurile mici sau mari pe care le-ai depășit și bucură-te de evoluție treptată.

Vei observa că viața este mult mai bogată în experiențe ce merită trăite, trăind o varietate de emoții și învățând să te îmbrățișezi cu totul în fiecare tip moment, fiindu-ți fidelă ție dincolo de orice val de gânduri sau emoții care te copleșesc.

Emoțiile vin în vizită, apoi pleacă, însă ele simt nevoia să fie sesizate, să fie văzute. Dacă le reprimăm sau le transformăm în ură sunt cam răzbunătoare din ce am sesizat eu și din ce am mai citit.

Odată ce le sesizăm prezența și îmbrățișăm conștient momentul aromat de vizita lor, nu mai trăim în ups and downs, ci învățăm reziliența în fața acestor tip de experiențe și fidelitatea în iubirea față de noi înșine. Învățăm că fericirea nu este doar pe culmi, ci o putem savura constant prin acceptarea diversității de emoții în experiențe așa cum vin ele, și mai ales prin speranța că vom ajunge în ritmul nostru acolo unde ne dorim. De ce? Pentru că avem alături de noi cel mai puternic aliat: Noi înșine.

Cred că asta ne relaxează mai mult, ne face să trăim mai din plin și autentic, să abordăm viața ceva mai echilibrat și sănătos. Este un loc bun din care poți privi lumea.

Plus, cred că mai important este și să discutăm noi femeile mai mult, speaking up și să ne susținem între noi.

Oferă-ți prezență la propria persoană, la cum vibrează al tău suflet, și chiar cred că doar așa poți întâlni persoane în ritm cu tine, autentice, alături de care merită să fii înconjurată.

Va fi un timp în așteptare și explorare, însă îmbrățișează-l, este o etapă. Nu ești singură.

“Deși viața e scurtă, poți să îi simți gustul doar pe îndelete.”


Photo by Mathieu Stern on Unsplash

adauga raspuns